Modul în care lucrăm astăzi se schimbă în mod fundamental. Job-urile și task-urile efectuate de oameni sunt tot mai mult înlocuite de automatizare și inteligență artificială, iar oamenii, pe calea dezvoltării lor profesionale continue, vor avea nevoie să acumuleze competențe noi. În momentul de față nu știm cum vor evolua lucrurile, dar ne-am imaginat patru moduri în care lumea muncii ar putea arăta până în 2030.
Lumea roșie
Organizațiile și indivizii se întrec în a oferi consumatorilor ceea ce-și doresc. Performanța este legată mai mult de rezultatul final decât de proces. Incubatorul perfect pentru inovație, aici, viteza cu care produsul ajunge pe piață este foarte importantă. Tehnologia încurajează crearea “bulelor” sociale puternice, cu aceleași idei, transfrontaliere.
Lumea galbenă
Această lume se îndepărtează de vechea relație angajator/angajat, fostele asociații de meșteșugari din Evul Mediu reapar in chip de noi bresle (artizani, fabricanți). Tehnologia permite accesul la capital de tip crowdfunding și la o piață globală. Muncitorii și companiile caută, în general, sensul și relevanța în ceea ce fac.
Lumea verde
Responsabilitatea și încrederea socială domină această lume, ce se preocupă de schimbările demografice, climatice și de sustenabilitate. Angajații se bucură de familie, prieteni, ore flexibile de lucru și iau parte la proiecte în folosul societății. Oamenii sunt atrași de companii, prin prisma oportunității de a lucra pentru o organizație pe care o admiră.
Lumea albastră
Corporațiile globale sunt aduse aici în centrul atenției, unele devin chiar mai puternice decât statele. Se cere talent excepțional, o nouă rasă de super-muncitori de elită apare (limitele abilităților umane sunt împinse prin medicație și implanturi). Societatea se împarte între cei cu carieră corporate și cei care nu au același nivel de recompense financiare, sănătate și beneficii.
Ce înseamnă mai exact
Cele patru lumi sunt diferite la nivel de piață, totuși similare datorită aportului adus prin tehnologizare. Job-urile sunt redefinite și redenumite, așadar adaptabilitatea va juca un rol cheie în schimbările ulterioare. Mecanizarea task-urilor de rutină creează spațiu pentru specializare, oameni “esențiali” muncitori care aduc valoare extremă organizației lor.
În viitor, oamenii se gândesc să fie mai independenți, să nu mai fie contranși de timp și spațiu. Unele companii fac deja pași în această direcție și susțin “intraprenoriatul”, agilitatea și lucratul dinamic.
Dacă vrem ca lucrurile să ia o întorsătură benefică cu cele mai bune rezultate pentru societatea globală pentru viitorul muncii/forțelor de muncă, trebuie să luăm în considerare și alte aspecte. Personal, mă bucur să fiu la un loc de muncă ce promovează și dezvoltă unele dintre cele mai importante concepte și moduri de lucru ale viitoarei lumi ale muncii.
La Deutsche Telekom Services Europe România, noi:
- Abordăm epuizarea datorată muncii prin acordarea mai multor perioade de recuperare (plecare obligatorie), angajații, în funcție de department, beneficiază de o zi de lucru de acasă săptămnal sau se bucură de o vineri scurtă o dată la două luni.
- Asigurăm un cadru de lucru ca un ecosistem (ritm natural de colaborare, spații comune și spații private). Toate echipele sunt la fel de importante, dezvoltarea personală este încurajată, autenticitatea este privită ca o virtute, și toată lumea are acces la informație și instrumente de calitate (cu accent pe digitalizare).
- Colaborăm și nu concurăm (decât dacă e vorba de cupa de fotbal
). - Facilităm “comunitatea regenerativă” (familia și prietenii). Echilibrul viață-muncă se află în fruntea listei noastre de priorități – începând cu ore de lucru flexibile, o sală de jocuri echipată complet și terminând cu două colțuri de citit, vouchere de sărbători și reduceri la sport/wellness, sesiuni de masaj și fructe proaspete în fiecare zi de luni.
Făcând parte din echipa DTSE de două luni, văd cum nevoile mele sunt îndeplinite, se creează un cadru de cooperare (de asemenea, și eco-friendly), iar totul se întâmplă sub motto-ul “#wemakeithappen”.
Articol scris de Diana Guriță